Luni, 9 Octombrie 2017, începând cu ora 19:00, la Opera Națională Română Cluj-Napoca va avea loc spectacolul intitulat Cafeneaua Pirandello după texte de Luigi Pirandello.

Cafeneaua Pirandello

Un spectacol desprins de pe culmi fantastice, prezentat de Teatrul de Stat Regina Maria din Oradea.

Regia artistică: Mihai Măniuțiu. Coregrafia: Andreea Gavriliu. Decor: Adrian Damian. Costume: Luiza Enescu. Muzica: Mihai Dobre. Lighting design: Lucian Moga.

În distribuție: Șerban Borda, Sebastian Lupu, Denisa Vlad, George Voinese, Emil Sauciuc, Georgia Căprărin, Adela Lazăr, Alina Leonte, Angela Tanko, Gabriela Codrea, Anda Tămășanu, Mirela Lupu, Petre Ghimbășan, Ion Ruscuț, Richard Balint, Adrian Locovei, Răzvan Vicoveanu, Alexandru Rusu, Eugen Neag, George Dometi, Pavel Sîrghi, Ciprian Ciuciu, Consuela Egyed și Sorin Ionescu.

Cafeneaua Pirandello pornește de la scenariul dramatic realizat de Anca Măniuțiu și este substructurat pe două piese ale dramaturgului Luigi Pirandello (Omul cu floarea în gură și Uriașii munților), în intertextul căruia se împletesc replici disparate din Șase personaje în căutarea unui autor și Astă seară se improvizează.

Personajele pirandelliene, proiectate spectral într-o cafenea de noapte părăsită, situată – nu întâmplător – aproape de gară, se întâlnesc și dezlănțuie o lume absurdă, unde granița dintre vis și realitate se fluidizează. În acest cadru fantomatic, se infiltrează un grup de circari, care dinamizează atmosfera și conferă spectacolului o notă comică. Cuvântul, într-o lume aflată sub semnul visului, dobândește un rol secundar, iar muzica și, mai ales, limbajul coregrafic asumă dimensiunea ilustrativă a acestuia.

Spectacolul încearcă să surprindă o lume halucinatorie, fantastică, aflată sub semnul oniricului, unde frontiera dintre realitate și vis (sau coșmar) este foarte fragilă.

În conceperea scenariului, am plecat de la obsesiile lui Pirandello, exprimate în toate operele sale dramatice. Acestea se referă la raporturile versatile, greu de cuantificat, dintre teatru și viață, la imposibilitatea de a fixa viața – ca și curgere continuă, năvalnică – în tiparele convențiilor și măștilor noastre sociale (sau în identitatea bine definită a unor personaje). De aici, punerea sub semnul întrebării a identității noastre psiho-afective și a realității înseși, care ne scapă. De aici, vaga consistență psihologică a personajelor și inadecvarea lor funciară la realitate. Cafeneaua Pirandello este materializarea unei metafore emblematice și a unui motiv teatral străvechi: viața e vis.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *