În Colecția Școala Ardeleană de Proză a apărut volumul Alfabetul distopiilor de Gheorghe Săsărman. Cu o Postfață semnată de Ștefan Borbély, cartea este publicată cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani a autorului.

Alfabetul distopiilor de Gheorghe Săsărman

Alfabetul distopiilor e un eseu ficţional scris meticulos, cu o artă bine condusă şi scrupulos controlată, în hinterlandul căreia se află o sintaxă culturală specifică şi strictă, de tip combinatoriu, adică discursul utopic şi distopia. În consecinţă, detaliile furnizate de către Gheorghe Săsărman au o precizie de orfevru. Niciodată fraza nu curge la întâmplare şi nici o «cheie» nu e introdusă aleatoriu, indiferent cât de aparent nesemnificativă se doreşte ea să fie. Cititorul va descoperi cu uşurinţă acrostihul UTOPIA care rezultă de pe urma adiţionării celor şase iniţiale ale cuvintelor din titlurile capitolelor, deşi I‑ul de la Nihilism (capitol nescris, înlocuit cu trei puncte) s‑ar fi potrivit mai bine Inteligenţei Artificiale, perspectivă tematică ofertantă, pe care autorul, însă, o evită. Rezultă că romanul e «spart», «deschis», incomplet în mod premeditat, aşa cum e unul dintre romanele celebre ale lui Italo Calvino, Dacă într‑o noapte de iarnă un călător. Gheorghe Săsărman îşi lasă cititorul în interiorul textului, invitându‑l să scrie de unul singur, după propriul său plac, capitolul care lipseşte. Dacă o va face respectând regulile impuse de către roman, va deveni el însuşi un călător distopic, proiectat într‑un univers futurist a cărui funcţionare va fi nevoit s‑o imagineze.
Ajuns, e de presupus, la capătul deschis al acestui roman captivant, scris cu talent şi cu o imaginaţie bine strunită, ne putem întreba, probabil, dacă asta, şi nu altceva, este ceea ce ne aşteaptă. Dacă nu pe noi, pe nepoţii şi strănepoţii noştri. Funcţionează civilizaţia noastră încă naturală (atâta câtă mai este ea…) ca un predeterminism artificializant pentru o involuţie globalistă, unidimensională, de tip distopic? Sau există şi alte perspective? E bine când o carte se termină într‑un semn de întrebare…
(Ştefan Borbély)

Gheorghe Săsărman s‑a născut la 9 aprilie 1941 la Bucureşti, într‑o familie refugiată din Ardealul de Nord. Şcoala primară şi liceul, la Cluj (1948‑1959). Absolvent al Institutului de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti (1965), doctor în Teoria arhitecturii (1978). Redactor al rubricii de arhitectură și urbanism la Ziarul Scânteia (1965‑1974). Coordonator al paginii de știință la Revista Contemporanul (1974‑1982). Constrâns, pe motive politice, să renunţe la activitatea de gazetar (1982). Analist de sisteme și programator la Centrul Județean de Proiectare din Arad (1982‑1983), apoi la firma GIB din München (1985‑2006). Fondator, președinte (2002‑2004) și președinte de onoare (2004‑2019) al Ligii Asociațiilor Germano‑Române din Germania; președinte al Societății Culturale „Apoziția” din München (2005‑08); director‑editor al Revistei Apoziția (2005‑2010). Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *